Recenzie – „Mic dictionar pentru indragostiti” de Xiaolu Guo
In dragoste e vital sa intelegi “limba” celuilalt. Dar atunci cand n-o cunosti, la propriu, iubirea devine o experienta de invatare disciplinata, cu hartie si creion in mana. O chinezoaica este trimisa de parinti la Londra sa invete engleza.
Diferentele, de caractere, timpuri, conjugari, sunt mult prea mari, pentru ca ea sa faca fata. Dar ea il intalneste pe el, care devine un fel de “sleeping dictionary”. Acum fiecare cuvant inseamna o experienta de dragoste, fiecare propozitie o etapa in parcursul sinuos al iubirii. Dar, din nou, diferentele sunt prea mari: daca intimitate este “starea de a fi singur si nederanjat de nimeni”, ce inseamna “mi-ai invadat intimitatea” cand traiesti in cuplu? Cartea „Mic dictionar pentru indragostiti” de Xiaolu Guo poate fi gasita in orice librarie online din tara.
In China, nimeni nu este singur, familii mari traiesc in aceeasi casa, nimeni nu are nevoie de intimitate. Cum poate “egal” sa insemne ca femeia trebuie sa participe cu jumatate din bani la cheltuielile de masa si cazare? Sigur ca spune si Mao ca “femeile sprijina jumatate din cer”, dar tot barbatul intretine casa si familia sa. Apoi, vine vremea “discordiei”. Acest cuvant e mai usor de inteles si mai dureros de simtit. Ei se cearta pe tema Tibetului, a mancarii si a carierei. Ea e fata de tarani care vrea o cariera intelectuala si sa traiasca la oras. El e occidentalul pe care orasul l-a consumat si care vrea sa se intoarca la viata simpla in natura.
Engleza ei devina tot mai buna, si sufletul tot mai trist. El s-a saturat ca dragostea lor sa fie o lupta cu dictionarul. Ea vrea cu disperare ca barbatul acesta sa fie casa si lumea. El ii cumpara bilet Inter- Rail, sa vada Europa singura. Asiaticii inteleg cel mai greu timpul viitor. Ea vrea un camin cu el, unde sa planteze bambus, lotus, ghiocei. Pentru el, viitorul vine cand vine si cu ce vine. In chineza dragostea nu are timp, este o stare care leaga trecutul si viitorul. Este infinita. Ei i se termina viza. El ii da niste ghiocei la plecare.
Recenzie – „Sex si Perestroika” de Constantin Cheianu
Trei sunt motivele pentru care m-am bucurat ca mi-a cazut in mana romanul “Sex & Perestroica”, al lui Constantin Cheianu. Mai intai, eram foarte curios sa vad, puse in pagina, parerile “celorlalti”, ale moldovenilor de peste Prut, despre romani si despre Romania.
In al doilea rand, nu gasisem nicaieri, pana la acest roman, o cronica a anilor recenti in ceea ce priveste Republica Moldova, o carte care sa cuprinda o istorie a vremurilor traite, din comunismul sovietic al lui Ivan Bodiu pana in neocomunismul capitalist al lui Vladimir Voronin. In al treilea rand, „Sex si Perestroika” e o mostra de literatura foarte directa si plina de umor, care se preteaza la o lectura antrenanta, dincolo de lungile excursuri istorice si eseistice.
Romanul lui Constantin Cheianu (dramaturg, eseist si prozator nouazecit) este, de fapt, un fel de eseu lung, care atinge, sub aerul jucaus al fictiunii, cateva puncte sensibile si care pune in pagina cateva adevaruri. Eu unul nu stiam, de pilda, ca adaptarea limbii romane la alfabetul chirilic si contaminarea ei cu limba rusa mersese pana acolo incat, pana in 1967, romana din Moldova sovietica avusese un sunet interzis. Cum „ge” nu exista in alfabetul rusesc, el fusese inlocuit cu „j”, rezultand grafii precum „Jermania”, „vejetatie” sau „jeniu”.
Intriga, care implica o serie de aventuri sexuale revolutionare la locul de munca, e mai mult un artificiu, o rama care tine tabloul. Constantin Cheianu foloseste acest pretext, al sexului ce se va combina cu libertatea anilor de deschidere de la sfarsitul regimului sovietic, drept o momeala, cu care isi duce de nas cititorul pana la sfarsitul volumului. Printr-o conjunctura a istoriei, romanul are un punct culminant in fraza sa finala, scrisa chiar pe 30 iulie 2009. Un element foarte interesant e componenta de actualitate a cartii. Cel putin in momentul in care intra pe piata, „letopisetul” e ancorat foarte aproape in prezent.
