Fiinte ce apartin mitologiei grecesti, naiadele erau nimfe care salasluiau langa ape dulci: fantani, puturi, si izvoare. Ele nu sunt aceleasi vietati ca zeii raurilor, ci spirite stravechi care se ascundeau in apele linistite ale mlastinilor, iazurilor si lagunelor. Aceste nimfe erau asociate apelor dulci, spre deosebire de oceanide care iubeau apa sarata si nereidele care iubeau Mediterana. Grecii insa faceau confuzii intre ele si le considerau ca apartinand acelorasi ape pentru ca ei vedeau ca toate apele pamantului fac parte din acelasi sistem. Se stia in acele timpuri ca nimfele izvoarelor puteau trece prin apele subterane din Pelopones pana in Sicilia.
Naiadele erau legate prin esenta lor de izvoarele pe langa care salasluiau, iar daca acestea secau, si nimfele acestora mureau. Ele erau foarte indragite de oameni, care vedeau in ele zeitati la care trebuie sa se roage. Au devenit deci obiecte ale unor forme de cult arhaic si au fost adorate de catre oameni si considerate esentiale bunastarii lor. Fetele si baietii care implineau varsta casatoriei isi ofereau suvite ale parului din copilarie ca ofrande naiadelor izvorului local. In unele locuri curatarea spirituala a izvorului era vazuta ca avand proprietati magice. De aceea se ofereau ofrande de animale care erau sacrificate in mod periodic la fiecare izvor. Chiar si unele oracole erau situate langa izvoare vechi.
Naiadele puteau fi periculoase daca erau intaratate. Hylas, un membru al echipajului lui Argo, s-a pierdut cand a fost luat de nimfele apei dulci ce erau fascinate de frumusetea sa. Ele erau deseori capabile sa isi arate gelozia cand nu erau multumite de partenerii lor umani. Teocrit are o poveste cu privire la gelozia ocrotitoarelor apei dulci. Daphnis, un pastor, era iubitul nimfei Nomia. Acesta o insela pe nimfa, fapt pentru care a fost orbit pentru totdeauna de Nomia. Nimfa apei dulci Salmacis l-a fortat pe tanarul Hermaphroditus sa o imbratiseze, iar cand acesta a incercat sa fuga, ea s-a contopit cu el pentru totdeauna.
La origine, naiadele erau fie fiice ale lui Poseidon, fie fiicele oceanidelor. O genealogie a unor asemenea creaturi stravechi insa nu poate fi determinata cu exactitate. Nimfe ale apelor asociate unor anumite izvoare nu sunt specifice doar grecilor. Si in alte locuri din Europa care nu au nicio legatura cu Grecia au existat relatari ale existentei nimfelor apei dulci. In traditia celtica, in fantanile din nord-vestul Europei nimfele au fost inlocuite cu sfinti insa.
Exista si documente conform carora naiadele ascultau de Zeus. Walter Burkert spune ca in Iliada, Zeus cheama pe toti zeii sa se adune pe muntele Olimp. Nu doar olimpienii sunt cei care i se alatura ci si toate nimfele si toti zeii raurilor. Singurul care nu se indupleca la chemarea lui Zeus este Okeanos. Grecii au vazut in aceasta declaratie doar o hiperbola pentru ca nimfele nu erau legate in niciun fel de autoritatea lui Zeus. Exprimarea folosita in Iliada era utilizata pentru a accentua puterea universala a lui Zeus asupra lumii naturale. Nimfele apelor dulci erau idolatrizate pentru ca erau strans legate de locul in care se aflau izvoarele ce dadeau viata oamenilor.
Naiadele erau prezente si in mituri in care regii mitici se casatoreau cu ele si intemeiau orase intregi. Elenii isi justificau prezenta in zona in care se stabilesc prin inventarea acestor mituri legate de nimfele apelor dulci. In povestea anterioara mitului lui Aristeu, regele lapitilor Hypseu s-a casatorit cu nimfa apei Chlidanope. Aceasta i-a oferit un copil pe nume Cyrene, tanara care s-a luptat cu leul ce a atacat un miel de-al tatalui sau. Aristeu a avut parte de experiente cu totul si cu totul speciale cu naiadele. Atunci cand i-au murit toate albinele, el a mers la nimfe sa le ceara sfatul. Matusa sa Arethusa l-a invitat sa o insoteasca sub apa unde a fost spalat cu apa unui izvor etern si i s-au dat sfaturi.
Nimfele apelor dulci au nume diferite in concordanta cu apele pe care le patroneaza. Cryneele sunt cele asociate cu fantanile si puturile iar printre cele mai importante se numara Appias, Aganippe si Myrtoessa. Eleinomeele sunt nimfele mlastinilor care deseori ii pacaleau pe oameni cu iluziile lor ce le aratau calatorilor imagini cu oamenii iubiti. Ele seduceau tineri virgini cu frumusetea lor extraordinara. Limnadele stapaneau lacurile de apa dulce si erau fiicele zeilor raurilor si lacurilor. Printre cele mai importante se numara Bolbe, Pallas, Tritonis si Limnaee. Pegaeele locuiau in izvoare si erau fiicele zeilor izvoarelor.
Naiadele fascineaza si acum imaginatiile artistilor care aleg sa le faca reprezentari personale. Fiinte jucause, seducatoare si capabile de gelozie, nimfele apelor dulci se dovedesc a fi fiinte capricioase care nu trebuie deranjate. Frumusetea lor a rapus regi, a creat civilizatii si a adus bunastare oamenilor care au ales sa le venereze ca pe adevarate zeite ale naturii. Ele sunt prezente si astazi in cultura populara, in jocuri si in filme.
