În București există o categorie de oameni care se mută mai des decât media europeană și care, tocmai de aceea, dezvoltă un know-how pe care proprietarii nu îl au: chiriașii. La a treia sau a patra mutare, majoritatea au deja un sistem. La prima, aproape toți fac aceleași greșeli.
Piața de închirieri din Capitală funcționează cu contracte de un an, uneori de doi, iar mobilitatea e mare — schimbări de job, de cartier, de situație personală, sau pur și simplu proprietari care decid să vândă. Rezultatul e că o parte semnificativă a mutărilor din București sunt mutări de garsonieră sau de apartament cu două camere, cu buget limitat, făcute de oameni între 22 și 35 de ani.
Sunt mutări mai mici, dar nu mai simple. Au propriile lor capcane.
Prima capcană: garanția
Suma cea mai mare pe care o riști la o mutare din chirie nu e costul transportului. E garanția, echivalentă de regulă cu o chirie, uneori cu două.
Garanția se recuperează integral doar dacă apartamentul e predat în starea în care a fost preluat, minus uzura normală. Iar „uzura normală” e exact zona în care apar disputele.
Ce se consideră, în general, uzură normală: urme fine de mobilier pe pardoseală, decolorarea vopselei în timp, o garnitură de robinet uzată, mici zgârieturi pe blat.
Ce nu se consideră uzură normală și se scade din garanție: găuri în pereți de la rafturi și televizoare, pete pe canapea sau pe covor, uși zgâriate, gresie ciobită, mucegai apărut din lipsă de aerisire, electrocasnice deteriorate.
Consecința practică pentru ziua mutării: majoritatea daunelor din această listă se produc exact atunci, când se cară mobilier prin holuri înguste. O echipă care pune protecții pe pardoseală și pe tocuri și care coboară piesele grele fără să se sprijine de pereți îți protejează, la propriu, garanția.
E un calcul pe care puțini chiriași îl fac: economia de câteva sute de lei făcută alegând cea mai ieftină variantă de transport se poate transforma într-o pierdere mult mai mare la predarea apartamentului.
Procesul-verbal, documentul de care nu-ți amintești până nu ai nevoie
La preluarea unei locuințe închiriate, ar trebui să existe un proces-verbal de predare-primire cu inventarul bunurilor și cu starea lor. În practică, la multe contracte, acest document e sumar sau lipsește.
Metoda care funcționează, indiferent de ce scrie în contract: în ziua în care preiei o locuință, faci un tur video cu telefonul. Cinci minute, toate camerele, cu zoom pe orice defect existent — pete, zgârieturi, garnituri, starea electrocasnicelor. Îl salvezi și, ideal, îl trimiți proprietarului pe WhatsApp în aceeași zi, ca să existe o dată certă.
La plecare, faci același tur. Comparația e imbatabilă în orice discuție.
Și, la fel de important, fotografiază indexul contoarelor — apă, gaz, curent — atât la intrare, cât și la ieșire. E cea mai frecventă sursă de dispută la finalul unei chirii, și cea mai ușor de prevenit.
Volumul: mai mic decât crezi, dar niciodată cât ai estimat
Cine locuiește în chirie are, teoretic, mai puține lucruri. Mobilierul e, de obicei, al proprietarului. Ce se mută sunt lucrurile personale.
În practică, un chiriaș cu trei ani în același apartament acumulează, tipic: între 20 și 40 de cutii, un dulap-două de haine, echipamente electronice, biciclete, echipament sportiv, plante, o parte din veselă și, frecvent, câteva piese de mobilier cumpărate personal — un birou, o bibliotecă, o saltea mai bună decât cea din dotare.
Volumul rezultat e undeva la 8–15 metri cubi. Suficient cât să nu încapă în două-trei drumuri cu mașina personală, dar mult sub un apartament complet mobilat.
E exact intervalul în care oamenii ezită între „chem o firmă” și „mă descurc cu un prieten cu duba”. Iar calculul, dacă e făcut onest, include: costul combustibilului, ziua de concediu a prietenului, riscul de deteriorare, timpul de trei-patru drumuri și, în multe cazuri, o cină de mulțumire.
Right Move lucrează și cu acest tip de mutări mici, iar diferența față de un transport improvizat nu e doar viteza — e faptul că lucrurile ajung ambalate, iar pereții de la ambele adrese rămân intacți.
Cum reduci costul, realist
Există câteva pârghii reale, nu trucuri.
Împachetează totul înainte. E cea mai mare economie disponibilă pentru un chiriaș, pentru că la o mutare mică proporția timpului de împachetare din total e mare. Dacă cele treizeci de cutii sunt gata, închise și etichetate, mutarea propriu-zisă durează câteva ore.
Alege o zi din mijlocul lunii, la mijloc de săptămână. Diferența față de ultima sâmbătă din lună e semnificativă și, dacă ai un job flexibil sau îți poți lua o zi liberă, merită.
Redu volumul. La fiecare mutare, un chiriaș descoperă lucruri pe care le-a cărat de la mutarea anterioară fără să le folosească vreodată. Cutia nedeschisă de trei ani nu se mai deschide nici acum.
Nu muta mobilier ieftin la distanță mare. O bibliotecă demontabilă cumpărată cu o sumă mică, demontată și remontată a treia oară, va fi instabilă și va costa în manoperă mai mult decât valorează.
Cere ofertă pentru „doar transport și manipulare”. Dacă ai împachetat singur și nu ai mobilier de demontat, ai nevoie de o echipă mică pentru câteva ore. E o variantă de serviciu care există și care costă corespunzător.
Problema care apare aproape la fiecare mutare din chirie
Datele nu se suprapun. Contractul vechi se termină pe 31, cel nou începe pe 1 sau pe 5, iar predarea și preluarea nu se pot face în aceeași zi pentru că proprietarii nu sunt disponibili simultan.
Chiriașii improvizează: lucrurile stau o noapte în mașină, la un prieten, într-un colț al holului. Funcționează pentru câteva cutii, nu pentru tot.
Alternativa curată e depozitarea de câteva zile. Right Move are spații în București și Ilfov, în hală sau în containere individuale, cu monitorizare video și acces controlat, iar pentru un volum mic și o durată de câteva zile costul e modest. Avantajul e că nu depinzi de nimeni și că lucrurile se încarcă și se descarcă o singură dată de fiecare parte.
E o soluție pe care puțini chiriași o iau în calcul, pentru că depozitarea sună a serviciu pentru cantități mari. Nu este — se face și pentru zece metri cubi și pentru cinci zile.
Mutarea în doi, în trei sau cu colegi de apartament
O categorie aparte, foarte răspândită în zonele universitare și în cartierele cu chirii accesibile: apartamentele împărțite. Aici, mutarea are o complicație suplimentară — lucrurile sunt amestecate și nu toată lumea pleacă în același timp.
Regula care previne majoritatea conflictelor e stabilirea proprietății înainte de împachetare, nu în timpul ei. Ce e comun — aspiratorul, cuptorul cu microunde, masa din bucătărie, cumpărate în comun — se decide din timp: cine îl ia, cine e despăgubit, sau se vinde și se împarte suma.
A doua regulă: fiecare își împachetează propriile lucruri, în cutii marcate cu inițiala lui. La descărcare, nimeni nu deschide cutii ca să afle ale cui sunt.
A treia, valabilă când doar unul dintre colegi pleacă: garanția. Dacă a fost depusă în comun și contractul continuă cu ceilalți, partea celui care iese se recuperează, de regulă, de la cel care intră în locul lui, nu de la proprietar. E o discuție care merită purtată cu o lună înainte, nu în ziua mutării.
Ce trebuie rezolvat la vechea adresă înainte de plecare
Lista e scurtă, dar completă.
Contorii citiți și fotografiați, cu indexul comunicat proprietarului în scris.
Cheile predate toate — inclusiv copiile făcute între timp, pe care mulți uită să le menționeze. Dacă ai făcut o copie pentru cineva, spune.
Curățenia. Contractele prevăd frecvent predarea în stare curată, iar o curățenie generală făcută de tine costă câteva ore, în timp ce una „descoperită” de proprietar poate fi scăzută din garanție la un tarif pe care nu îl negociezi.
Corespondența redirecționată. Nu doar cea poștală — actualizarea adresei la bancă, la asigurări și la serviciile de livrare evită situația în care coletele ajung la un necunoscut.
Găurile din pereți. Dacă ai montat rafturi, televizor sau tablouri, discuția despre reparație se poartă înainte de plecare, nu la predarea cheilor. Un tub de ipsos și douăzeci de minute rezolvă majoritatea situațiilor; o discuție tensionată la ușă nu.
Prima săptămână la noua adresă
Există un ritual pe care chiriașii experimentați îl aplică și cei la prima mutare îl descoperă târziu.
În prima zi se despachetează doar trei lucruri: patul, baia și bucătăria minimală. Restul poate aștepta. Ideea de a aranja tot în prima seară e cea care transformă o mutare într-o experiență epuizantă.
În primele două zile se verifică funcționalitățile: presiunea apei calde, caloriferele, prizele din fiecare cameră, ferestrele, sistemul de închidere al ușii. Orice problemă descoperită și semnalată în prima săptămână e problema proprietarului. Aceeași problemă descoperită peste trei luni devine, în multe discuții, o zonă gri.
Și tot în primele zile merită încercate toate cheile primite, inclusiv cele de la cutia poștală, de la boxă și de la ușa de la intrarea în scară, ca să știi din start dacă lipsește vreuna.
Iar în prima lună merită păstrate cutiile. Nu toate — doar cele bune, pliate, într-un colț al debaralei. La ritmul de mutare al unui chiriaș din București, vor fi necesare mai devreme decât ți-ai dori.



































