Cu fiecare saptamana care trece primi mai multe mail-uri cu povesti adevarate de la cititoarele noastre. Acum poti vedea prin ce trece un alcoolic in perioada cea mai grea din viata. Natalia si-a invins aceasta dependenta de 5 ani si este gata sa impartaseasca cu voi toate partile atat negative, cat si pozitive ale experientei sale cu alcoolul.
“Buna ziua,
Probabil nu sunt singura care va scriu pe aceasta tema, si nu imi este rusine sa va spun ca am fost alcoolica. Aceasta este povestea mea.
Am inceput sa cochetez cu alcoolul inca de tanara, de pe la 17-18 ani, cand incepusem majoratele si petrecerile cu cei putin mai mari decat mine. Eram o persoana timida, iar alcoolul ma facea mult mai comunicativa si ma scapa de inhibitii. Atunci beam doar 1-2 beri pe seara sau un singur pahar de tarie si nu ma simteam atat de rau a doua zi. Am continuat asa in fiecare week-end, de fiecare data band mai mult si mai mult. Nu constientizam atunci ce rau imi poate face alcoolul.
In timpul facultatii petrecerile au devenit si mai dese, si mai frumoase si cu mai mult alcool. Acum chiar imi amintesc ca beam si a doua zi imi era foarte rau, insa imi placea acea stare de euforie care mi-o dadea alcoolul. Din fericire am reusit sa ma tin departe de droguri, insa fumatul era ca si bautul deja, o dependenta. Parintii nu mi-au descoperit dependenta decat cand era prea tarziu sa ma pot opri, si initial nu au putut face nimic in aceasta privinta.
Am terminat facultatea dupa cativa ani si a trebuit sa ma angajez, insa la alcool nu vroiam sa renunt. Veneam in fiecare seara de la serviciu foarte stresata de catre seful meu, un om foarte dificil si exigent, un comunist. Ma gandeam ca daca beau voi uita de problemele de la serviciu si voi dormi mai repede si mai bine datorita alcoolului. Iesirile in oras se diminuasera in numar, insa asta nu era un pretext pentru a ma lasa de baut. Pentru mine devenise o obisnuinta sa beau acasa, singura in confortul propriului apartament.
In tot acest timp am avut relatii cu diferiti barbati, insa niciunul nu rezista cu mine mai mult de cateva luni. La 24 de ani mi-am intalnit actualul sot, care parca a vazut prin mine si m-a vazut pe mine: o femeie destul de matura, insa speriata de tot ce o inconjoara, incapabila de a-si rezolva problema cu alcoolul singura. Pot spune ca el a fost cel care m-a tras din acea lume nefasta pentru mine si m-a adus cu picioarele pe pamant.
Au fost nevoie de multe certuri, rugaminti si promisiuni pana sa ma internez intr-o clinica. Ajunsa acolo am constatat ca eram cea mai tanara persoana, aveam doar 26 de ani, iar toti din jurul meu erau trecuti de 40-50 de ani. Am invatat ca oricat de mari ti s-ar parea problemele, alcoolul nu este solutia potrivita. Am invatat sa ma bucur de viata si de un iubit. Mi-am schimbat si job-ul cu unul mai bun si mai putin stresant. Viata mea s-a schimbat dupa ce am iesit din clinica, dupa 6 luni de tratament.
Acum, ca au trecut 5 ani de cand nu am mai baut nicio picatura de alcool sunt cu adevarat fericita. Imi dau seama ce viata as fi ratat, ce momente frumoase alaturi de sotul meu mi-ar fi furat alcoolul. Tuturor celor care trec printr-o situatie asemenatoare poate imi vor citi povestea si vor apela la ajutor mai repede decat mine. Nu este totul pierdut, trebuie doar sa luptati pentru o viata mai buna, pentru viitorul vostru sau al copiilor, pentru orice trebuie sa luptati. Sper doar ca veti reusi sa lasati acesta proasta dependenta in urma.
Cu drag, Natalia”
Daca ai o poveste de viata incredibila, o dependenta sau pur si simplu vrei sa ii povestesti cuiva o parte din viata ta, nu ezita sa ne trimiti un mail. Iti vom respecta confidentialitatea, asadar nu va trebui sa te temi ca persoanele din jurul tau ar putea afla despre cine este vorba. Va multumim ca sunteti puternice si va asteptam povestile minunate!
