Adaptarea la ritmul fetelor si baietilor nu inseamna o jumatate de ora in fiecare zi. Pana la urma, toti copiii ajung sa se adapteze la scoala. Dar daca avem posibilitatea de a preveni sa sufere in perioada de adaptare, ar trebui sa-i insotim si in aceasta etapa intr-o maniera respectuoasa. Pentru ca nu, copiii nu trebuie sa planga cand incep scoala.
Perioada de adaptare
Perioada de adaptare este cunoscuta ca timpul in care conditiile de scolarizare devin mai flexibile pentru a permite copilului sa se adapteze la noua situatie. Iar formulele de flexibilitate pot fi multe, dar in general tind sa se concentreze exclusiv pe timpi.
Cand incepem cautarea unei gradinite pentru copiii nostri, fiecare familie se concentreaza pe criteriile pe care le considera cele mai substantiale. Pentru unele familii vor fi importante dotarile, metodologia educationala, serviciile after-school, compatibilitatea programelor etc.
Aflati ce intrebari sa puneti cand vizitati centrul, ce factori vor fi importanti pentru dezvoltarea si educatia copiilor dvs. si ce pedagogii diferite puteti alege in Seminarul nostru online „Cum sa alegeti o scoala”
Intr-o ecuatie cu atat de multi si atat de diversi factori, este greu de prezis cum se vor descurca copiii nostri la scoala; dar este clar ca toate familiile au acelasi scop comun: sa fie fericiti acolo si sa nu sufere cand le parasim.
Practic acelasi lucru pe care il dorim pentru viata ta. Ca pot face acel pas la scoala cu incredere si sa se bucure de noua etapa. Si totusi, nu este greu de gasit, atat in randul familiilor, cat si in randul educatorilor, oameni care apara ca baietii si fetele trebuie sa planga, ca asa este. Ca nu exista altul.
Copiii nu trebuie sa planga cand incep scoala
Ei bine, ma bucur sa va spun ca mai exista unul. Si consta, nimic mai mult si nimic mai putin, decat a face o perioada de adaptare la litera. Nu este vorba despre ca baiatul sau fata se adapteaza in cel mai bun mod posibil? Ei bine, fiecare va avea nevoie de masuri diferite pentru a se adapta, deoarece nu exista doi copii la fel.
Unii vor avea nevoie de doua zile (sau nici macar atat) iar altii vor avea nevoie de o luna. Unii se vor juca cu ceilalti copii de parca i-ar fi cunoscut toata viata, iar altii se vor refugia langa profesor pentru ca se vor simti coplesiti.
In zilele noastre, aproape toate scolile afirma ca unul dintre principiile lor este sa respecte ritmurile fiecarui copil. Cu toate acestea, perioade identice de adaptare sunt inca programate pentru toti elevii. Prima zi, doua ore; al doilea, trei; a treia zi, patru ore; si, din a cincea, il poti aduce deja toata ziua.
Imi amintesc si acum cand, dupa ce am vizitat gradinita pe care am ales-o in cele din urma pentru copiii nostri, dupa ce am fost captivate de tot ce ne spunea directorul dar, mai ales, de modul in care interactiona cu fiica noastra; M-am lansat sa pun intrebarea in cauza.
—Cum faci perioada de adaptare? -Depinde. Fiecare familie este diferita. Cum vrei s-o faci?
Muzica cereasca pentru urechile mele.
Si ce facem ca sa nu planga?
Desi pot exista atatea formule cate copii sau familii exista, exista o constanta care se repeta adesea. Si este ca majoritatea bebelusilor si/sau baietilor si fetelor (nu toti, dar aproape) sufera de suferinta de separare.
Asa se intampla din mai multe motive: in primul rand, se simt abandonati de figurile lor de referinta (tati, mame, bunici…) intr-un mediu necunoscut si cu oameni necunoscuti. In multe cazuri, ei nici macar nu sunt suficient de mari pentru a putea anticipa ce se va intampla si pentru a-l intelege.
Si, in al doilea rand, conceptul sau despre timp este inca foarte relativ ; prin urmare, fie ei simt ca i-am abandonat acolo soartei lor; Sau, in cel mai bun caz, chiar daca stiu ca ii vom ridica, nu stiu cand se va intampla asta.
Perioada de adaptare insotita
Este singura modalitate prin care ei nu simt acel „abandon” ca fiind periculos. Pentru ca prima data cand ii lasam acasa la bunici, de exemplu, nu suferim aceeasi presiune ca atunci cand ii lasam in prima zi la gradinita. Iar motivul nu este neaparat ca avem mai multa incredere in bunici decat in ingrijitori; dar stim ca ii lasam intr-un mediu familiar, cu oameni familiari si ca, de aceea, desi pot plange pentru ca prefera sa fie alaturi de noi, nu vor simti acea neputinta de a nu intelege ce se intampla.
Faptul ca un membru al familiei ii poate insoti in primele zile de scoala serveste ca fiecare copil sa se familiarizeze cu mediul si cu oamenii care din acel moment vor face parte din viata lor de zi cu zi, simtindu-se in siguranta si in siguranta.
Daca mama (sau tata sau orice adult de referinta) este acolo, bebelusul sau copilul poate interactiona asa cum o fac, de exemplu, in parc; cu linistea sufleteasca ca suntem alaturi de ei. Idealul, atunci cand adaptarea se face asa, este ca persoana care il insoteste sa fie prezenta dar ocupata cu ceva activitate; pentru ca in acest fel nu interactioneaza cu bebelusul, decat daca acesta ii cere, iar asta il favorizeaza ca micutul sa capete incredere , atat cu restul copiilor, cat si cu noul sau ingrijitor.
In prima zi este recomandat sa petrecem tot timpul inauntru cu ei. Ulterior, in masura in care vedem ca se familiarizeaza cu spatiul, putem incerca sa lipsim pentru perioade scurte de timp, spunandu-i mereu baiatului sau fetei. Ne putem lasa geanta, de exemplu, in interiorul clasei ca sa stie ca ne vom intoarce si sa-i spunem ca mergem o clipa la baie sau sa luam ceva din masina.
Daca vedem ca totul merge bine, putem pleca pentru perioade mai lungi de timp pana cand vine momentul sa-i lasam in pace tot timpul. De asemenea, ar fi indicat ca, de primele ori, educatoarele sa ne sune sa revenim daca vad ca se distreaza prost sau ne suna. Asa ii impiedicam sa genereze o asociere intre acea amintire proasta si gradinita in aceste prime zile, atat de importante.
Aceasta perioada de adaptare poate dura o saptamana sau mai mult, in functie de fiecare familie. Vor fi familii care nu vor putea sau nu vor dori sa faca perioada de adaptare insotite, dar ar trebui sa fie o optiune oferita de gradinite. Daca vrem ca copiii sa fie fericiti la scoala, cel mai bine este sa inceapa cu piciorul bun si sa nu se distreze rau in primele zile.
Apoi, odata terminata adaptarea, fiicele noastre vor putea plange la scoala la fel ca oriunde, pentru ca s-au ranit, pentru ca le-a fost luata o jucarie sau chiar pentru ca prefera sa fie cu noi. Iar ingrijitorii ii vor putea insoti in emotii pentru ca nu le vor mai fi straini. Nu este vorba de a-i impiedica sa planga cu orice pret, ci de a-i impiedica sa planga pentru ca se simt abandonati de noi intr-un loc necunoscut cu oameni necunoscuti.
Daca nu avem posibilitatea de a intra in perioada de adaptare?
Ei bine, daca in cele din urma, din orice motiv, nu ii putem insoti in aceasta etapa de initiere, va trebui sa intelegem ca, probabil, le va fi greu o vreme. Unii copii isi exprima furia ignorandu-ne cand mergem sa-i luam, iar altii isi exprima frica cerand sa ramanem de ei pentru tot restul zilei.
Va trebui sa -i insotim in emotiile lor si sa le fim disponibili pentru ca, pe masura ce zilele trec, sa inteleaga ca scoala este o noua rutina in viata lor, dar ca vom merge mereu sa-i luam si sa continuam sa fim acolo pentru ei ori de cate ori au nevoie.
